Am
publicat cateva dintre ororile petrecute in Romania ultimelor zile,
reeditari ale unor orori la fel de mari din istoria recenta, dar care
probabil nu au avut impact similar in constiinta colectiva pentru ca nu
s-a nimerit sa coincida brutal. Mi se pare ca las sa moara in fiecare zi
cate o bucatica din sufletul meu. Desi simt asta, prefer sa ignor, daca
nu mi-o fi chiar rusine ca imi pasa. Ca asa
pare cand ma uit in jur si vreau sa fiu si eu tot in medie, ca e “on
the safe side” si apoi, e bine sa ramai in zona de confort. De data asta
vor plati cainii. E convenabil, la indemana, usor. Mai pui ca se mai
aduna si niste voturi, ca tot is cetatenii asmutiti acum impotriva
cainilor si voturile-s voturi, inclusiv alea capitalizate la o
inmormantare. Fie si a unui copil de 4 ani. La noi e mai special, ca
n-am inteles nici acum de ce un violator in serie cu cateva tentative de
omor in registru era in libertate, in aeroportul Otopeni, liber la
agatat femei cazute din luna si a fost OK asa pana a macelarit japoneza.
Probabil ca asa a fost sa fie interventia divina ca sa vina poporul
japonez sa ne rezolve problema transferurilor de la aeroport. Pacat ca
n-au venit sa ne rezolve si problema cainilor, ca un ghiont primisera
atunci cand tot un cetatean al lor si-a gasit sfarsitul in jungla ce a
cuprins ruinele fostului Mic Paris. Acum , cu furia populara aprinsa si
vinovatii gasiti, cainii vor fi otraviti, impuscati, omorati prin
metodele de Ev Mediu atat de dragi pe meleagurile acestea, ca lumea-I
adaptabila si se descurca si cu ce are la indemana. Cainii is caini,
criminalii is oameni. Important este ca noi sa ne protejam in continuare
constiinta, sa fugim de decizii, de implicare, de responsabilitate, de
pus stampilele la alegeri, de spus o parere, de amestecat in viata
cetatii. Crima va devein parte din noi, ca si parcagii din centru,
primarii, muntii de gunoaie , guvernul, tramvaiele si troleibuzele
infecte , parlamentul, vanzatorii de branza de pe asfalt si peste din
portbagaj, manelele la botezuri, Mercedesuri si Lamborgini (asa zicea un
posesor), saracia lucie, participatul de serviciu la slujbele pentru
morti de duminica si bataia subsecventa pe pachete de pomana, stivuite
in papornita. Pentru ca daca nu poti sa te faci auzit cand strigi cat de
tare te tin plamanii, sau latri la luna, dupa caz, asimilezi ceea ce nu
poti sa schimbi singur.
E OK cu cianura, ea o sa ingroape
definitiv constiintele si amintirea a orice a fost bun si frumos iar eu,
noi o sa fim schelete ambulante in craterul ce va fi fost odata
Romania.
